Alice
spectacol recomandat celor cu vârsta peste 10 ani
ALICE
de Yann Verburgh, după Lewis Carroll, traducere de Eugen Jebeleanu
ALICE
de Yann Verburgh, după Lewis Carroll, traducere de Eugen Jebeleanu
REGIA: Eugen Jebeleanu; SCENOGRAFIA & LIGHT DESIGN: Velica Panduru; MUZICA: Alex Halka; VIDEO: Coralie de Gonzaga, Silviu Naicu; în DISTRIBUȚIE: Anton Balint, Paul Bondane, Barbara Crișan, Cristina Drăghici, Mihaela Grigoraș, Andrei Sabău, Claudiu Urse;
durata: 75 min.
***
Alice este o fetiţă ca toate fetiţele. Merge la şcoală, ia lecţii de dans, muzică, engleză şi înot. Mama o îmbracă cu haine frumoase, o duce în vacanţe în străinătate şi o încurajează când are lucrări şi concursuri. Mama nu o întreabă însă niciodată ce vrea ea, de fapt. Ce materii preferă, ce haine îi plac, cu cine vrea să se joace, la ce visează sau dacă are suficient timp pentru ea.
„Alice” este povestea unei fetiţe care descoperă că ceea ce îşi doresc părinţii de la ea pare a fi mai important decât ceea ce îşi doreşte ea însăşi. În timpul aventurilor sale, cu ajutorul unor personaje bizare care seamănă însă mult cu oamenii din viaţa sa, Alice îşi dă seama că ea este ... ea. Şi asta înseamnă că ea poate alege, că ea este cea care decide asupra propriei sale fiinţe.
„Alice” este povestea maturizării unui copil în lumea contemporană, o lume care îşi impune regulile: are standarde de frumuseţe, stereotipii de gen, este comercială (vizează profitul), se bazează pe imagine (aparenţe), nu pe conţinut şi este consumatoare de timp. Alice a noastră înţelege însă că tiparele pe care lumea le impune nu sunt corecte şi că propria ei personalitate şi propriile ei dorinţe sunt cele care contează cu adevărat.
„Alice” este un spectacol deopotrivă pentru copii şi părinţi căci, într-un limbaj contemporan şi cu o vizualitate modernă, pune întrebări despre relaţia dintre ei, aşa cum este această relaţie condiţionată de realitatea cotidiană.
Alice este o fetiţă ca toate fetiţele. Merge la şcoală, ia lecţii de dans, muzică, engleză şi înot. Mama o îmbracă cu haine frumoase, o duce în vacanţe în străinătate şi o încurajează când are lucrări şi concursuri. Mama nu o întreabă însă niciodată ce vrea ea, de fapt. Ce materii preferă, ce haine îi plac, cu cine vrea să se joace, la ce visează sau dacă are suficient timp pentru ea.
„Alice” este povestea unei fetiţe care descoperă că ceea ce îşi doresc părinţii de la ea pare a fi mai important decât ceea ce îşi doreşte ea însăşi. În timpul aventurilor sale, cu ajutorul unor personaje bizare care seamănă însă mult cu oamenii din viaţa sa, Alice îşi dă seama că ea este ... ea. Şi asta înseamnă că ea poate alege, că ea este cea care decide asupra propriei sale fiinţe.
„Alice” este povestea maturizării unui copil în lumea contemporană, o lume care îşi impune regulile: are standarde de frumuseţe, stereotipii de gen, este comercială (vizează profitul), se bazează pe imagine (aparenţe), nu pe conţinut şi este consumatoare de timp. Alice a noastră înţelege însă că tiparele pe care lumea le impune nu sunt corecte şi că propria ei personalitate şi propriile ei dorinţe sunt cele care contează cu adevărat.
„Alice” este un spectacol deopotrivă pentru copii şi părinţi căci, într-un limbaj contemporan şi cu o vizualitate modernă, pune întrebări despre relaţia dintre ei, aşa cum este această relaţie condiţionată de realitatea cotidiană.